Scriu pentru altii

De mai bine de o saptamana am un proiect interesant la birou, si anume administrez un alt blog. N-as vrea sa va spun prea multe despre asta,  nu prea imi place sa amestec lucrurile personale cu job-ul meu. Vreau doar sa va spun ca am ajuns la concluzia ca nu e deloc usor sa ai un blog, pe care sa-l tii viu zilnic, cu cel putin 3-4 posturi si poze si filmulete. Cred ca “stresul” vine si din faptul ca e un blog ceva mai corporate si ca ce scriu nu e intotdeauna din inima, ci mereu am grija sa fie cosmetizat si aranajat putin, deh, ca doar iau bani pentru asta, clientul trebuie sa fie multumit. Chiar daca am parte de ajutor din partea altora pentru scrierea textelor, tot nu e foarte usor sa gestionezi totul. imi mananca tot timpul.

 

Si cel mai rau imi pare ca nu am timp sa scriu pe blogul meu, sa vorbesc despre meciuri, fotbal si frenezia din ultima vreme, despre scutece, creme si genti, despre burtici in crestere si altele de acelasi gen… Promit insa ca revin cu poze cu burtica mea si noutati despre cele 2 fetite. Caci da, mai nou cei doi baieti s-au transformat in 2 fetite. Sunt curioasa cum o sa fie la urmatoarea ecografie, sper sa nu se transforme in viermisori….

 

Daca vreti sa va luati un job in publicitate….

Ei bine, daca va aflati in ipostaza de mai sus, poate ca n-ar fi rau sa stiti despre studiul realizat de PricewaterhouseCoopers, la solicitarea Uniunii Agentiilor de Publicitate din Romania (UAPR), care arata nivelul salariilor din publicitatea romaneasca, in 2007. La baza studiului stau informatii oferite de 22 de agentii de creatie, media si PR, de la agentii mici, pana la agentii mari, renumite.  

Mai jos cateva detalii care s-ar putea sa va intereseze, cu rugamintea de a rasfoi articolul aici. 

Conform studiului, salariile foarte mari care s-ar oferi in agentii sunt de fapt legende. Salariul minim net al unui junior dintr-o agentie de publicitate se situeaza intre 800 si 1.200 de lei. (asta pot sa v-o confirm si eu). 

Cele mai mari cresteri in privinta salariilor angajatilor, s-au inregistrat in domenii ca PR (21%), iar cele mai mici au avut loc in firmele de media (9%). Cei care au insa si ceva experienta, pot ajunge sa se vanda pe sume de la 6500 de lei in sus, pentru pozitii de client service director sau strategic planning director (si asta pot sa v-o confirm). Salariu mediu pentru functia de managing director este de 10.500 lei. Un copywriter castiga in medie 2800 de lei. 

Cam asta arata piata dragii mei, dar sa nu va lasati orbiti de sumele pe care unii dintre voi le puteti considera mari. Se munceste pe branci pentru astfel de sume, in conditii de stres maxim, pentru a capata o bruma de experienta care sa-ti permita sa ai un astfel de salariu. Va doresc succes si sper sa ajungeti macar sa faceti ce va place, indiferent de cat munciti si de ce salariu castigati.

O zi nebuna

Da, azi este o zi nebuna. Nu am apucat sa citesc nicio stire. Nu am apucat sa citesc niciun blog. Nu am mancat decat foarte putin. Nu am scris decat 2 posturi pentru blog. Nu am avut timp sa caut poze pentru o leapsa care e inca pending….. e o zi nebuna si vor mai urma. Toata luna decembrie. Bine macar ca la final ma asteapta vacanta. Sper doar sa mai am suficiente resurse ca sa ma si distrez in aceasta vacanta……. 

Si in timp ce m-am apucat sa scriu postul asta s-a oprit curentul….. am pierdut o parte din documentele pe care am lucrat. Iar stau pana tarziu la birou…. urati-mi succes, vreau sa inchei aceasta zi nebuna cu o seara frumoasa.

Apropos de IT-ist…

Omu’asta (unul din cei doi, cel pe care il poti aborda) se poarta foarte ok cu mine. Acu’ 2 zile ma intreba de sanatate, caci i-a atras atentia fularul pus ostentativ si cu folos in jurul gatului meu…. foarte dragut din partea lui, avand in vedere ca nu prea ne cunoastem… sa inteleg din asta ca-mi citeste blogul si ca a vazut c-am scris de bine de el la un moment dat??? Oricum, e chiar baiat fain, mai rar asemenea oameni pe la IT…. 

Daca ti-ai luat caine, de ce latri tu??!

Imi place foarte tare expresia de mai sus si simt ca se aplica foarte des in viata mea de zi cu zi. Mai ales in viata din agentie.

Am auzit-o recent la un coleg; mai pe scurt sau mai aplicat, expresia se traduce in: daca ii dai cuiva o treaba de facut (pe care-l mai si platesti pentru asta) de ce mama naibii se intampla foarte des sa nu-l lasi sa-si faca treaba?! E adevarat ca tu dai niste bani, ca vrei sa ai controlul asupra situatiei macar in aparenta, dar nu-i mai bine sa lasi doctorul sa-ti spuna ce pastile trebuie sa iei? Nu-i mai bine sa lasi specialistul sa se pronunte? Daca tot il pui sa faca ceva, ai incredere si lasa-l sa-si faca treaba. Nu degeaba e specialist, nu degeaba l-ai angajat… e exact ca si cum ti-ai lua caine ca sa te apere dar de fapt latri tu in locul lui… jenant.

IT-ul stie!!!!

Era tot blogul meu deschis + alte elemente ajutatoare, vineri, la job, seara, cand s-a gandit IT-ul nostru sa vina sa intastaleze nush ce program pe fiecare din calculatoare…. eu nu eram in birou cand a venit el, deci n-am putut sa inchid niciuna din ferestrele deschise, fara relevanta pentru job-ul meu.

Cred ca stie… sa fi fost orb si sa nu fi observat…. oricum, mai stiu ca stie cat de baiat bun este! (asta e pentru cazurile in care el, IT-stul, da peste blogul/postul asta). Inca nu s-a intamplat nimic, pesemne ca nu a spus mai departe…………………….. asa ca dragilor, daca nu mai postez nimic timp de 3 zile, inseamna ca mi-au pus ceva in ceai!

Posturi “celebre” (continuare)

Azi n-am citit blogurile mele preferate. Mi-am rezolvat din treburile urgente pe la job si apoi am postat la mine pe blog. Si fiinda timpul mi-a permis, am inceput apoi sa citesc blogurile mele preferate… si ce vad la vis89? Mesajul primit de mine pe mess azi sip e care l-am pus si eu pe blog.  Cu alte cuvinte, nici n-apuc sa scriu bine cum e cand acelasi mesaj se regaseste pe mai multe bloguri, ca iata, se intampla din nou….. acum chiar cred ca trebuie sa citesc inainte de a scrie…. e cam la fel cu ganditul inainte de a vorbi….

vis89, n-a fost cu intentie!

Nu suport oamenii cu fite (a se citi fitze)

Am intalnit din ce in ce mai multi fitosi in ultima vreme. Adica exact de cand mi-am schimbat job-ul si m-am mutat intr-o agentie mare. De la probleme mai mult sau mai putin importante pana la nimicuri si exagerari duse la extrem, am intalnit oameni care se supara daca ii atingi si cu o floare, darmite cu o vorba spusa fara intentie. Am vazut oameni care se supara ca sunt chemati la program la timp, care se supara ca trebuie sa dea socoteala sefului (in conditiile in care acesta ii vorbeste totusi decent!), care se supara ca au un sef, ca n-au cafea fara cofeina in dimineata respectiva, oameni care nu stiu sa spuna te rog sau multumesc, oameni care nu stiu decat sa ceara ceva altor oameni, care nu pot decat sa se considere importanti, neintelesi, importanti, neintelesi… pe toti astia i-as fi trimis sa lucreze unde am lucrat eu candva (prietenii stiu ce zic), sa vada cum e sa n-ai cafea deloc dimineata, nici apa calda (si uneori nici rece, la baie!), sa vada cum e sa ti se isterizeze sefa si sa bata din picior ca nu i se incarca pagina de Yahoo si multe altele despre care prefer sa nu-mi amintesc.

 

Eu nu zic ca trebuie sa accepti sa lucrezi cum am facut-o eu candva (vezi mai sus) dar sa ajungi sa te plangi ca trebuie sa te scoli dimineata ca sa ajungi la birou, ca mai trebuie sa si prestezi ceva in conditiile in care iti iei un ditamai salariul… ei bine, e un pas mult prea mare, oameni buni! (sa ma scuze Baniza jr. ca-i fur cuvinteleJ ).

 

Am intalnit pe de alta parte, tot aici in agentie, si oameni misto, oameni cu o experienta de peste 5 ani in spate, de o simplitate si cu un bun simt de-a dreptul uimitoare! Nu-s oameni maturi dar sunt oameni cu experienta, tocmai cei mai indreptatiti sa-ti dea peste nas atunci cand o zbarcesti dar care au rabdarea de a intelege greseala, sunt pur si simplu oameni cu bun simt si fara fitze, pentru care nu numai vopseaua de par si cizmele de la Musette conteaza!

Ce-mi place si ce nu-mi place luni dimineata

Ziua de luni incepe pentru mine aproape ca in fiecare zi, cu digerat presa online si verificat mailurile de peste weekend. Trec apoi la cele cateva bloguri preferate ale mele, unde zabovesc mai mult decat in oricare alta zi. Asta pentru ca, ei, posesorii de bloguri preferati mie, scriu de regula si in weekend. (cred ca trebuie sa invat ceva si din asta)… si atunci am mai multe de citit, mai multe de vazut, mai multe de aflat.

 

Imi place sa citesc posturi “de peste weekend”.

 

Imi place sa incep ziua mai lent (consider ca am o saptamana intreaga in care sa ma tot agit, asa ca ziua de luni poate sa inceapa mai usor).

 

Imi place sa savurez stirile sportive si comentariile de rigoare de sfarsit de etapa. (asta pentru ca n-am timp mereu sa vad toate meciurile etapei).

 

Imi place sa plec devreme acasa si sa nu fac nimic deosebit cand ajung.

 

Nu-mi plac intalnirile de inceput de saptamana, cele interne mai ales, in care “cei mai si cei mai manageri” pun la punct saptamana ce o au inainte.

 

Nu-mi plac rapoartele si raportarile de inceput de saptamana.

 

Nu-mi place sa-mi sune telefonul (cel de serviciu, evident) inca de la ora 10.00 dimineata.

 

Nu-mi place ca nu pot pleca niciodata mai devreme din agentie asa cum imi doresc.

 

Nu-mi plac cei care se plang ca trebuie sa inceapa o noua saptamana de munca sau de scoala sau de ceva, in loc sa trateze ziua de luni ca ultima a unui weekend prelungit.

 

Cam atat, restul le las pe marti….

 

Ah, si azi, in mod deosebit, nu-mi place ca nu pot face niciunul din lucrurile de mai sus si nici ca ziua mea nu a inceput la fel ca toate celelalte… e o zi nebuna, intocmai ca saptamana ce a trecut si intocmai ca saptamana ce urmeaza.