Burtica la patrat, in copac

Weekend-ul trecut am fost la Dunare, probabil ultima oara pentru anul asta si pentru cativa altii dupa… A fost ca de obicei extraordinar, o vreme excelenta, nici frig, dar nici innabusitor de cald si Dunarea m-a primit ca de obicei cu bratele deschise. Batea vantul si Dunarea avea valuri ca la mare. N-am indraznit sa intru in apa, cu greu m-am stapanit, dar in schimb am urcat fetitele pentru prima oara in copac. Nu de alta, dar cineva trebuie sa le invete lucrurile frumoase, nu?

 

O sa-mi fie dor de Dunare, de tara, de oameni simpli, de camera de pe beci, de marul meu din gradina, de iedul cel mic si de visinii de la poarta… Stiu insa c-am sa revin si ca voi regasi Dunarea mai frumoasa si mai primitoare ca oricand!

 

O graviduta cu fata si burta

La 20 de saptamani si 6 zile. acum cu fata si burta mai vizibila, pentru cine vrea sa stie.

 

Dunare, mare albastra…

In weekend am fost la Dunare. Adica astazi sunt un cu totul si cu totul alt om…. Am revazut maretia, am regasit simplitatea, mi-am umplut sufletul de soare si plamanii de aer curat…. M-am relaxat si am rasuflat usurata, ca si cand mi s-a luat o piatra de pe inima. 

Dunarea m-a primit in acelasi fel, si parca totusi altfel: n-am mai vazut-o primavara… e mareata… parca mai vie ca oricand si mai colorata. Impune respect. Cel mai puternic sentiment pe care mi l-a inspirat zilele astea. 

Si copacii… care sunt proaspat infloriti…. Putini au scapat de mine, eram mai ceva ca o albina printre flori… promit sa revin si cu poze, pacat insa ca ele nu exprima nici jumatate din sentimentul care m-a invaluit o data cu ea, cu Dunarea….

Escapada pe Dunare (continuare)

Am promis sa revin cu poze din excursia mea de sfarsit de saptamana. Sunt pe picassa, aveti link-ul aici. Iti multumesc (s)martini ca m-ai ajutat cu asta!

Una peste alta, a fost extraordinara excursia: ploaie torentiala inca de la ora 4 dimineata cand am plecat din Bucuresti pana cand am ajuns, apoi innorat si un frig de crapau pietrele + vant “din pupa”. Dar am compensat cu mult vin rosu si voie buna! A doua zi, chiar am incercat sa pescuim, am mers pana “in vale”, la Dunare. Si am vazut o Dunare agitata rau si foarte tulbure dar pe un soare care schimba cu totul peisajul din jur. Ah, si vantul, nelipsit. A fost prima oara cand am trait pe bune experienta cu pietrele de moara in buzunar! Pur si simplu nu puteam merge drept, ma batea alizeul intr-o parte si-n alta… N-am mai pescuit dar am ramas cu amintirea unei zi insorita, friguroasa, cu o Dunare cum n-am mai vazut pana acum, cu voie buna si simplitate in suflet!

In concluzie, recomand Dunarea. Oricand, pe orice vreme!

Escapada pe Dunare

Da, in weekend am plecat din Bucuresti (in sfarsit) si n-am ales nici muntele, chiar daca a nins si am auzit ca-i tare frumos, n-am ales nici marea sau alta locatie. Am ales pur si simplu Dunarea. Pentru ca nu o mai vazusem niciodata toamna tarziu.

 

Revin maine cu detalii si poze, acum n-am timp nici sa respir si oricum, pozele nu le-am descarcat inca…