Vesti de departe…

N-am mai scris de ceva vreme, sincer sunt ocupata cu noul proiect (http://tusibebe.wordpress.com), care se pare ca merge bine. As cam avea timp de amandoua, numai ca doctorul mi-a recomandat repaus la pat, cam 90% din timp, deci n-am decat o ora maximum pe zi la calculator si atunci nu stiu ce sa fac mai repede…

 

In rest, suntem bine, am schimbat prefixul azi, am ajuns in saptamana 29. Doctorul zice s-o tinem pana la 35, cel putin, eu mi-am propus deja 37 de saptamani. Trebuie sa reusim!! Ne luptam si cu caldura, stau tot timpul cu aparatul de aer conditionat in brate, el ma intelege cel mai bine… ah, el si bunul meu prieten, televizorul… da, si cartile au rostul lor, am ajuns sa citesc cam 400 de pagini pe saptamana, din liceu n-am mai citit atat J Intelegeti deci ca nervii mei nu sunt tocmai bine, dar rezistam cu stoicism…

 

Deci o sa intru mai rar, incerc sa va anunt cand va veni marea pauza, marea finala, daca voi putea. Daca nu, cu siguranta va veti da seama si singuri. Spor in toate dragilor si sa ne reintalnim cu bine!!

http://tusibebe.wordpress.com

Este “on air”. Micul si proaspatul meu proiect de suflet. Este functional de fapt de vineri, dar tot sufera mici imbunatatiri pe ici pe colo, zilnic, de asta m-am ferit sa va spun de el.

 

Am deja 29 de vizitatori….. f putin, dar e un inceput. Ma simt ciudat sa scriu (si) pentru altii. Cand am infiintat primul meu blog (adica verzitura asta), nu-mi pasa absolut deloc de trafic, Page Rank sau altele de gen. Cu toate astea, am avut din amandoua J Ma intreb acum, cu noul blog, cum o sa fie. Acum scriu (si) pentru altii, asta e scopul principal.

 

Chiar vreau sa cred ca pot ajuta cu un sfat, pe cei care ajung pe blogul meu. Stiu ca sunt zeci de site-uri cu informatii despre sarcina si nastere, nu mai vorbesc de cele din afara, foarte bine documentate, insa incerc sa fac din blogul meu un loc unde se regasesc informatii utile si simple, pe intelesul tuturor, din experienta unei viitoare mamici. Incerc sa pun aici toate informatiile pe care le-am adunat in ultimile 4 luni de pe multe site-uri, din zeci de reviste si din vreo 4 carti. Sa-mi tineti pumnii!! Si, ca de obicei, astept critici, sugestii… asta daca vreti sa treceti o data prin vizita, pe la bebei. Stiu ca nu e chiar de maximum interes pentru voi, dar va astept pe http://tusibebe.wordpress.com macar pentru critici. Multam!

Un nou capitol

Se zice ca-n viata trebuie sa faci ce vrei, oricat de nebunesc si nefiresc ar fi, daca iti place. Cum mie acum imi place tot ce e legat de bebelusii mei si de sarcina, o sa incerc sa scriu mai mult despre asta.

 

Ati vazut probabil ca de cand sunt insarcinata am tot scris posturi despre asta. Mai mult sau mai putin concrete, tehnice sau detaliate, dar am scris. Acum am hotarat ca nu e cazul sa mai amestec lucrurile. Blogul asta va ramane despre toate, nu va avea deodata o tematica. Incep insa un nou proiect, un nou blog, cu tematica, una care-mi place mult acum si sper sa nu fie ceva de moment. De asemenea, sper sa am timp sa ma ocup cum se cuvine de acest nou proiect. Va anunt la momentul potrivit si cum merge. Si daca merge, o sa continui cat pot si dupa nastere.

Se poarta verdele?

Nu stiu, da’ imi cam place. Pentru cei care nu s-au prins, la sugestia Oanei si a lui Alin am schimbat din nou tema. Nu stiu daca e mai buna sau nu, poate e prea vesela/verde/jucausa/verde… sau poate un pic de verde nu strica… anyway, imi place, dar astept din nou critici J

 

Multam celor care-mi raspund.

O schimbare…

Ma mir si eu ca vechea tema a rezistat atat de mult. De obicei ma plictisesc repede, dar mi-a placut tema, poate de asta a avut asa o viata lunga. Noua tema va rezista probabil si mai mult. Nu-mi dau seama cand voi mai avea timp de blog, mai mult decat posturi ratacite… ceva ma face sa cred ca voi fi foarte ocupata in urmatorii… 25 de ani J. Sa fie oare miscarile din burtica?

 

Incercand sa nu deviez de la subiect, cum e fratilor noua tema? Speak now or forever…. In fine, mai bine acum, caci mai tarziu n-o sa mai pot face mare lucru. Astept critici.

Home, sweet home

N-am mai scris de 2 saptamani. Sunt acasa de 2 saptamani. Daca m-ati fi intrebat inainte sa intru in concediu cu ce imi voi umple timpul, cu siguranta v-as fi raspuns ca o sa scriu pe blog, printre altele. Si totusi, am gasit mereu cate ceva mai atragator… am dormit si am citit pana la epuizare. As spune ca e normal sa ma odihnesc, doar ca nu ma asteptam la asta… anyway, cica am revenit sau cel putin asa sper. Avand in vedere ca nu pot sta mai mult de 3-4 ore in picioare (a se intelege prin asta urmatoarele activitati: doctor, cumparaturi, plimbare, papa, calculator) nu stiu daca revenirea mea va fi zilnica. Dar cu asta cred ca v-ati obisnuit deja, nu? Cat mai pot insa, o sa imi fac simtita prezenta.

 

Apropos, v-am spus ca baieteii mei au ajuns la 900 de gr fiecare? De fapt, 935 si 919…

 

Si de fapt, ce vroiam sa spun eu cu acest post? CA E EXTRAORDINAR DE BINE ACASA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Scriu pentru altii

De mai bine de o saptamana am un proiect interesant la birou, si anume administrez un alt blog. N-as vrea sa va spun prea multe despre asta,  nu prea imi place sa amestec lucrurile personale cu job-ul meu. Vreau doar sa va spun ca am ajuns la concluzia ca nu e deloc usor sa ai un blog, pe care sa-l tii viu zilnic, cu cel putin 3-4 posturi si poze si filmulete. Cred ca “stresul” vine si din faptul ca e un blog ceva mai corporate si ca ce scriu nu e intotdeauna din inima, ci mereu am grija sa fie cosmetizat si aranajat putin, deh, ca doar iau bani pentru asta, clientul trebuie sa fie multumit. Chiar daca am parte de ajutor din partea altora pentru scrierea textelor, tot nu e foarte usor sa gestionezi totul. imi mananca tot timpul.

 

Si cel mai rau imi pare ca nu am timp sa scriu pe blogul meu, sa vorbesc despre meciuri, fotbal si frenezia din ultima vreme, despre scutece, creme si genti, despre burtici in crestere si altele de acelasi gen… Promit insa ca revin cu poze cu burtica mea si noutati despre cele 2 fetite. Caci da, mai nou cei doi baieti s-au transformat in 2 fetite. Sunt curioasa cum o sa fie la urmatoarea ecografie, sper sa nu se transforme in viermisori….

 

Voi ce vreti?

Azi cineva mi-a spus ca ii place blogul meu, ce si cum scriu. N-am mai auzit demult asta. Si mi-a fost putin rusine, recunosc. Pentru ca, stiti prea bine, in ultima vreme nici n-am mai scris prea mult si nici subiectele abordate nu au fost geniale. Dar se intampla sa nu ma pot gandi decat la un singur lucru: bebei, bebei si iar bebei. Ah, si nu in ultimul rand, bebei. Ai mei sau ai altora. Si zau ca nu cred ca-i indicat sa transform blogul asta in unul despre conceptie sau pre-conceptie, sarcina, evolutii post natale si asa mai departe…. E de ajuns ca ii zapacesc pe toti din jurul meu cu asta, nu are rost sa incep sa si scriu despre asta…. Cu toate astea, mintea mea numai acolo este…

 

Asadar, voi ce vreti dragilor? E lesne de inteles ca blogul asta n-are oricum nicio tematica anume, ca nu abordeaza un anumit gen de subiecte (n-are el nici titlu, dar’mite tema J) asa ca va rog sa-mi spuneti ce vreti sa cititi/gasiti pe blogul asta. Nu voi schimba mare lucru, in sensul ca blogul nu se va transforma nicicum in unul tematic, dar va pot respecta dorintele si voi scrie (si) despre ce doriti voi sa cititi. Asa ca, astept sugetii, critici, comentarii samd.

 

Intre timp, eu tot fericita sunt, sic!!!!

Blogging-ul poate fi letal

Cel mai idiot articol pe care l-am citit in ultima vreme. Dau de el mai intai pe frenews.ro, care l-a preluat din Gandul, care la randul lui l-a preluat de la Mediafax.

 

In fine, ce zice articolul: potrivit New York Times, stresul de a tine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn si o dieta alimentara nesanatoasa constituie o combinatie potential letala care a inceput sa faca victime pe internet.

 

Cine sunt victimele? Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a facut brusc infarct la varsta de 60 de ani. In decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct caruia i-a cazut victima in aceeasi perioadă. Banuim doar ca si cel din urma era un blogger prolific, s-a sarit peste aceasta minuscula precizare…

 

Sa ma iertati, dar si Pruteanu a murit de infarct in jurul varstei de 60 de ani, oare sa fi fost un prolific blogger si noi nu stiam???

 

Mergand mai departe cu lectura dezarmantului articol, acesta aminteste de lamentarile altor bloggeri care au pierdut mult in greutate sau au devenit obezi, care sufera de insomnii sau cad epuizati cu capul pe tastatura computerului. Wow, deci aici o sa ajung….

 

Articolul aduce cu sine si ceva bun totusi: o intrebare catre voi. Ce v-a adus blogging-ul, dragilor? Lucruri bune, lucruri rele? Merita sa mergeti mai departe si daca da, de ce?

 

Sursa (una din ele) aici

Blogul unui CEO

Citeam azi un articol aici despre bloguri, in special despre cele profesionale/corporate. Mai exact, articolul evidentiaza avantajele sau dezavantajele unui blog de CEO. 

Sincer, cred ca pentru un CEO ar fi foarte util un blog, insa ar fi cu mult mai greu de gestionat decat pentru, sa zicem, un blogger normal… e mult mai greu sa te deschizi (si conteaza foarte mult cum o faci) in fata angajatilor, a partenerilor de afaceri etc si greutatea de a-ti gestiona propria imagine poate fi cu mult mai mare. Plus ca, daca tot esti CEO, esti clar un om suficient de ocupat incat sa nu iti arda de blogging, chiar daca e al propriei companii si iti poate aduce avantaje nete. Si atunci ce faci? Cum citeam si in articol, angajezi un specialist, un PR-ist de pilda (iar pentru cei care cred ca PR-isti nu fac altceva decat sa trimita cate un comunicat de presa, ei bine iata, va dau un contra-argument pe aceasta cale!), PR care sa se ocupe de blogul tau. 

In fine, un articol destul de interesant, pe care vi-l recomand cu caldura. 

Din articol: 

Practic, blogul CEO reprezinta un canal de comunicare eficient prin care conducerea transmite informatii esentiale atat in interriorul, cat si in exteriorul companiei, pastrand pe tot parcursul ei „suportul” bussines care caracterizeaza comunicarea.  

In acelasi timp, prin intermediul comentariilor se ia „pulsul” celor care sunt implicati in companie sau cu care firma colaboreaza. CEO-ul poate facilita discutiile, aducand in prim plan anumite idei pe care angajatii sau partenerii de afaceri sa le preia, sa le analizele si, in cele din urma, sa le puna in aplicatie.