Dupa teambuilding….

Am zis ca revin cu vesti, stiu ca Andu de abia asteapta… imi pare rau sa va dezamagesc, nu am prea multe de spus! N-a fost nici pe departe ceea ce asteptam, am indurat mult prea mult frig si destula nepasare din partea gazdelor, ne-am plictisit ingrozitor incercand sa facem mai toti acelasi lucru, ne-am certat in incercarea de a colabora mai bine, iar cei mai destepti au plecat inca de sambata dimineata… Am intalnit prea multi oameni sensibili (chiar nu puteai sa ii atingi nici cu privirea), prea multe fitze si ochi dati peste cap…. Urmarea: din 30 de insi plecati vineri din Bucuresti ne-am intors in aceeasi formula doar vreo 10…. singurul lucru ok a fost partea de socializare. Asta s-a putut face si in frig…. ah da, sa nu uit, si partea cu biliardul a fost destul de fun, am vazut oameni la 40-50 de ani care nu jucasera in viata lor biliard, cum se pot bucura ca niste copii ca au nimerit gaura…  

Urat deci si trist, timp pierdut, nici nu se compara cu ultimul teambuilding avut in vara doar cu membrii echipei de la PR…. daca intereseaza pe cineva cum ne-am distrat in Cheile Nerei + multe poze, pot reveni pe subiectul asta.

Teambuilding

Azi plec in teambuilding, la Sinaia. Acum, de fapt, in cateva minute. O sa fie fun, mai ales dupa discutiile preliminare cu colegii…. mai exact, am incercat sa ajut la organizarea acestui minunat eveniment (pregatire meniu, care cu cine sta in camera etc). A fost foarte fun, cu atat mai mult cu cat oamenii cu care vorbeam erau total necunoscuti pentru mine (sa ma intelegeti, nu mergem doar noi cei din departamentul de PR, ci din toate cele 4 agentii ale grupului – toti cei care lucram pe un anumit cont – inca nu ne stim cu totii…). Mi-au placut mult feedback-urile primite in urma solicitarilor mele. Daca ma indoiam pana acum catusi de putin ca avem oameni foarte creativi si dezghetati in agentie, ei bine acum s-a sters orice urma de indoiala! Am deci inca un motiv in plus sa ma bucur ca fac parte din acest colectiv. (Yack, ce comunist suna!) Revin luni cu detalii…

Daca ti-ai luat caine, de ce latri tu??!

Imi place foarte tare expresia de mai sus si simt ca se aplica foarte des in viata mea de zi cu zi. Mai ales in viata din agentie.

Am auzit-o recent la un coleg; mai pe scurt sau mai aplicat, expresia se traduce in: daca ii dai cuiva o treaba de facut (pe care-l mai si platesti pentru asta) de ce mama naibii se intampla foarte des sa nu-l lasi sa-si faca treaba?! E adevarat ca tu dai niste bani, ca vrei sa ai controlul asupra situatiei macar in aparenta, dar nu-i mai bine sa lasi doctorul sa-ti spuna ce pastile trebuie sa iei? Nu-i mai bine sa lasi specialistul sa se pronunte? Daca tot il pui sa faca ceva, ai incredere si lasa-l sa-si faca treaba. Nu degeaba e specialist, nu degeaba l-ai angajat… e exact ca si cum ti-ai lua caine ca sa te apere dar de fapt latri tu in locul lui… jenant.

Nu suport oamenii cu fite (a se citi fitze)

Am intalnit din ce in ce mai multi fitosi in ultima vreme. Adica exact de cand mi-am schimbat job-ul si m-am mutat intr-o agentie mare. De la probleme mai mult sau mai putin importante pana la nimicuri si exagerari duse la extrem, am intalnit oameni care se supara daca ii atingi si cu o floare, darmite cu o vorba spusa fara intentie. Am vazut oameni care se supara ca sunt chemati la program la timp, care se supara ca trebuie sa dea socoteala sefului (in conditiile in care acesta ii vorbeste totusi decent!), care se supara ca au un sef, ca n-au cafea fara cofeina in dimineata respectiva, oameni care nu stiu sa spuna te rog sau multumesc, oameni care nu stiu decat sa ceara ceva altor oameni, care nu pot decat sa se considere importanti, neintelesi, importanti, neintelesi… pe toti astia i-as fi trimis sa lucreze unde am lucrat eu candva (prietenii stiu ce zic), sa vada cum e sa n-ai cafea deloc dimineata, nici apa calda (si uneori nici rece, la baie!), sa vada cum e sa ti se isterizeze sefa si sa bata din picior ca nu i se incarca pagina de Yahoo si multe altele despre care prefer sa nu-mi amintesc.

 

Eu nu zic ca trebuie sa accepti sa lucrezi cum am facut-o eu candva (vezi mai sus) dar sa ajungi sa te plangi ca trebuie sa te scoli dimineata ca sa ajungi la birou, ca mai trebuie sa si prestezi ceva in conditiile in care iti iei un ditamai salariul… ei bine, e un pas mult prea mare, oameni buni! (sa ma scuze Baniza jr. ca-i fur cuvinteleJ ).

 

Am intalnit pe de alta parte, tot aici in agentie, si oameni misto, oameni cu o experienta de peste 5 ani in spate, de o simplitate si cu un bun simt de-a dreptul uimitoare! Nu-s oameni maturi dar sunt oameni cu experienta, tocmai cei mai indreptatiti sa-ti dea peste nas atunci cand o zbarcesti dar care au rabdarea de a intelege greseala, sunt pur si simplu oameni cu bun simt si fara fitze, pentru care nu numai vopseaua de par si cizmele de la Musette conteaza!

Ce-mi place si ce nu-mi place luni dimineata

Ziua de luni incepe pentru mine aproape ca in fiecare zi, cu digerat presa online si verificat mailurile de peste weekend. Trec apoi la cele cateva bloguri preferate ale mele, unde zabovesc mai mult decat in oricare alta zi. Asta pentru ca, ei, posesorii de bloguri preferati mie, scriu de regula si in weekend. (cred ca trebuie sa invat ceva si din asta)… si atunci am mai multe de citit, mai multe de vazut, mai multe de aflat.

 

Imi place sa citesc posturi “de peste weekend”.

 

Imi place sa incep ziua mai lent (consider ca am o saptamana intreaga in care sa ma tot agit, asa ca ziua de luni poate sa inceapa mai usor).

 

Imi place sa savurez stirile sportive si comentariile de rigoare de sfarsit de etapa. (asta pentru ca n-am timp mereu sa vad toate meciurile etapei).

 

Imi place sa plec devreme acasa si sa nu fac nimic deosebit cand ajung.

 

Nu-mi plac intalnirile de inceput de saptamana, cele interne mai ales, in care “cei mai si cei mai manageri” pun la punct saptamana ce o au inainte.

 

Nu-mi plac rapoartele si raportarile de inceput de saptamana.

 

Nu-mi place sa-mi sune telefonul (cel de serviciu, evident) inca de la ora 10.00 dimineata.

 

Nu-mi place ca nu pot pleca niciodata mai devreme din agentie asa cum imi doresc.

 

Nu-mi plac cei care se plang ca trebuie sa inceapa o noua saptamana de munca sau de scoala sau de ceva, in loc sa trateze ziua de luni ca ultima a unui weekend prelungit.

 

Cam atat, restul le las pe marti….

 

Ah, si azi, in mod deosebit, nu-mi place ca nu pot face niciunul din lucrurile de mai sus si nici ca ziua mea nu a inceput la fel ca toate celelalte… e o zi nebuna, intocmai ca saptamana ce a trecut si intocmai ca saptamana ce urmeaza.

Cum e cand cineva primeste un cadou si nu-i place

Bun, azi a fost ziua unei colege. Ca regula generala, in astfel de ocazii sarbatoritul primeste un cadou din partea echipei. Ca si azi adica. Fata e noua in agentie, cam de 3 saptamani si nu banuia nimic de regula noastra. Asadar, a fost fff surprinsa cand ne-am pus cu totii pe hahait La multi ani… nu atat de surprinsa a fost si cand a primit cadoul: o bluzita si ceva accesorii. E adevarat, nu se compara cu un Swatch (prietenii stiu ce zic!!) cu toate astea fata a fost finuta, ne-a multumit si ne-a pupat si a spus evident ca ii place f mult cadoul. Se vedea pe fata ei ca nu e asa dar deh, ce mai putea zice.

 

Concluzie – de fapt ce m-a facut sa scriu acest post: urasc astfel de momente!! As putea spune ca ii urasc si pe cei care sunt falsi si reactioneaza asa dar asta ar fi chiar o prostie. Ce sa faca saraca fata, sa ne spuna in fata ca nu-i place? Pana la urma, intentia conteaza, nu? Toata intamplarea m-a facut sa ma gandesc la ce cadouri naspa am primit eu de-a lungul timpului si la cum am reactionat… si voi ati patit-o, nu?

Aseara….

…. am continuat petrecerea inceputa cu o seara in urma. De data asta m-am intalnit cu fostii colegi de la Synergy, nu de alta dar aveam si eu cu ce sa ma laud…. Am cunoscut persoane noi (una singura de fapt), am aflat vesti proaspete de tot si evident ne-am baut mintile (unii dintre noi) cat de bine s-a putut. Am pierdut meciul dintre Steaua si Sevillia, chiar daca unii (Martinica, ti-am zis ca te spun pe blog, nu?) nu l-au pierdut dar e mai bine, n-as fi suportat sa vad o Steaua asa cum am auzit ca a fost aseara.

Una peste alta, voi continua sa ma petrec si azi, de data asta oficial, cu toata agentia. O sa fie foarte interesant… revin maine cu noutati, de abia astept si ziua de maine, caci se anunta si atunci o noua petrecere. Vorba ceea, o petrecere nu vine niciodata singura!

And the winner is….

 

Agitata zi cea de azi. Nu stiu daca e doar pentru ca e miercuri (cea mai plina zi din saptamana, cel putin pentru mine) sau daca vine dupa o noapte alba de bauta sau daca vine dupa un binemeritat premiu castigat la PR Award. Sau poate sunt toate la un loc.

 

Dar sa va povestesc mai bine cum a fost seara trecuta. Am fost cu agentia la Gala Premiilor pentru Relatii Publice, gatiti de mare bal la Opera pe la 18.30. Am asteptat cuminti vreo 45 de minute sa intram in sala si sa inceapa gala. La fel de cuminti am stat apoi pe scaune si am vazut primii premiati (Campaniile non-comerciale, cu care agentia noastra nu s-a inscris in concurs) si am asteptat cu sufletul la gura Campaniile comerciale (noi aveam sase nominalizari). Si tot cu sufletul la gura am asteptat sa se repare intr-un fel sonorizarea, din pacate toate fimluletele de prezentare ale campaniilor nu au avut sunet sau a fost foarte defectuos… bun, si a venit si momentul cel mare. Ne-au lasat la sfarsit, ca sa ne anunte ca am castigat premiul cel mare. Da dragilor, ma laud si ma mandresc ca agentia din care fac parte – Pleon Graffiti – este Agentia de PR a anului 2007!!! N-am fost foarte surpinsa de premiu (mirosisem noi ceva de cand ne-au rugat sa pregatim filmuletul de prezentare), nici de faptul ca sonorizarea nu s-a reparat de la sine (nici macar la pauza, cand, naiva de mine, chiar a crezut ca organizatorii vor face ceva in ultimul ceas). Dar am fost mandra sa urc pe scena alaturi de o echipa minunata fara de care Pleon Graffiti n-ar exista si cu siguranta n-ar fi nici Agentia anului.

 

Si am fost atat de fericiti, incat n-a mai contat nici faptul ca filmuletul nu a avut sunet si ca nu s-a inteles mai nimic, nici proasta organizare, nu mai contam decat noi si premiul nostru muncit si ravnit.

 

Ca sa sarbatorim, am facut-o lata in Terminus pana dimineata, cu muuuulta tequila si sambouka, asezonate cu Mai Tai, Caipirinha, Bailey’s, Corona si muzica buna. Sunt aici daca aveti intrebari, chiar daca nu-s foarte lucida si coerenta pe moment…. Ce frumoasa-i viata…!