Pay it forward

Sau in traducere ro: “Da mai departe”.

 

Filmul pune in scena povestea unui baiat care incearca sa transforme lumea intr-un loc mai bun. Totul a pornit de la o tema pe care noul profesor le-a dat-o elevilor la inceput de an. Culmea e ca pustiul chiar reuseste sa schimbe lumea…. Cititi aici ce spune imdb despre film si notati ca este pornit de la un caz real.

 

Excelent film, desi cu un inceput oarecum plictisitor. Ideea e faina si punerea ei in scena e remarcabila. Cu atat mai mult cu cat n-ai fi anticipat in niciun fel sfarsitul, despre care nici eu n-o sa va spun prea multe, in speranta ca mai sunt printre voi cativa care nu au vazut filmul. O productie a anului 2000, filmul e incredibil de emotionant si actual, genul de film caruia ii voi face cu siguranta loc in colectia mea de filme. L-am vazut aseara, pe Pro Cinema, daca va grabiti poate il prindeti in reluare.

 

In distributie, Kevin Spacey, Helen Hunt si, la un moment dat, Jon Bon Jovi.

 

 

 

Ochelarii de soare iti dau curaj?

Vreau sa stiu daca ati observat si voi ceva. Cand porti ochelari de soare, nu vi se pare ca oamenii care trec pe langa voi va privesc ceva mai insistent? De parca tocmai ochelarii pe care tu ii porti, ii apara pe ei de privirea ta si le dau curaj sa se uite la tine altfle decat cu coada ochiului… nu pricep, mai degraba tu iti poti ascunde privirea sub lentilele fumurii ale unor ochelari, nu invers! Si totusi? Ati observat? Mie una mi s-a intamplat de foarte multe ori… stiu, veti spune ca ochelarii mei erau foarte urati si bietii oamenii se uitau pur si simplu din mirare… dar am testat mai multe perechi de ochelari, sac, si nu cred ca asta e explicatia!!

Am si eu of-ul meu…

Si poate ajuta cuiva daca-l spun, poate citeste cineva si baga la cap… fratilor, daca esti gravida, nu inseamna neaparat ca esti si grasa! Aviz amatoarelor (mame, soacre, cumnate) care cumpara bluze de gravida (deci automat largi si mari) si la care adauga in plus vreo 3 sau chiar 4 numere… stiu, sunteti bine intentionate, dar mai bine ceva cu adevarat util si dragut decat banalul “gestul conteaza”…

 

Spun asta pentru ca recent am primit 2 bluzite, de la 2 persoane diferite, bluzite care sunt foarte mari. Tinand cont ca nu m-am ingrasat decat 5 kg si tinand cont ca cele 5 kg sunt exclusiv pe burtica, nu pricep de ce am primit niste bluzite pe care le pot folosi la fel de bine pe post de rochite, unde mai intra inca o persoana…. Si teama mi-e ca asta se va intampla si cu hainutele pentru bebei, pe care inevitabil tot poporul ti le va da cadou la nastere. Sigur mamele si soacrele vor uita cat de mici erau hainele noastre cand eram bebei si sigur prietenii nu se vor gandi sa intrebe de masura potrivita inainte sa le cumpere…

 

Daca din intamplare cineva direct interesat citeste aceste randuri, va rog eu, procedati in felul urmator: intrebati inainte! Pe mama, de ce are nevoie. Pe vanzatoare, cum e cu marimile costumaselor pentru nou nascuti. Pe tata, daca mama e prea prinsa dupa marea experienta. Chiar daca gestul conteaza si sunteti cu totii f bine intentionati, la un moment dat buna intentie se poate interpreta chiar ca o jignire, mai ales ca gravidutele si proaspetele mamici sunt destul de sensibile in perioada asta…

Mizeria din fotbal

Da, fotbalul e mizerabil. Sau cel putin fotbalul romanesc. Sau cel putin asa il facem noi, romanii, fie ca vorbim de suporteri, fie ca vorbim de jucatori. Nu stiu cum se face dar simtim mai mereu nevoia sa aratam cum face vulpea cand nu ajunge la struguri….

 

M-am saturat de toate reactiile de dupa esecul Romaniei la EURO2008. Era normal sa ii dojenim pentru ca nu s-au luptat suficient sa ajunga acolo unde cu totii ne-o doream, dar sa fim serios… de pe 18 iunie si pana pe 25 iunie, sunt otusi 7 zile, tot despre asta vorbim??! Apar tot felul de declaratii care mai de care mai incisive, de la fani catre jucatori si antrenor, de la jucatori catre antrenor, de la antrenor catre fani… chiar nu se mai intmapla nimic altceva in materie de sport in tara asta sau in afara, care sa merite subiectul unei stiri TV sau in presa scrisa??

Burtica la patrat, in copac

Weekend-ul trecut am fost la Dunare, probabil ultima oara pentru anul asta si pentru cativa altii dupa… A fost ca de obicei extraordinar, o vreme excelenta, nici frig, dar nici innabusitor de cald si Dunarea m-a primit ca de obicei cu bratele deschise. Batea vantul si Dunarea avea valuri ca la mare. N-am indraznit sa intru in apa, cu greu m-am stapanit, dar in schimb am urcat fetitele pentru prima oara in copac. Nu de alta, dar cineva trebuie sa le invete lucrurile frumoase, nu?

 

O sa-mi fie dor de Dunare, de tara, de oameni simpli, de camera de pe beci, de marul meu din gradina, de iedul cel mic si de visinii de la poarta… Stiu insa c-am sa revin si ca voi regasi Dunarea mai frumoasa si mai primitoare ca oricand!

 

Bancile, intre cosmar si necesitate

Am facut un imprumut la ING BANK. E primul meu imprumut, daca nu punem la socoteala un card de credit de la Credit Europe pe care oricum l-am inchis de ceva vreme.

 

Si, cum sunt la primul imprumut, (sper ca si ultimul in acelasi timp), tare m-am bucurat cand mi-au intrat banii pe card in 5 zile! Ca sa nu mai vorbesc ca n-am avut prea multe acte de dus… e adevarat ca am asteptat mult si bine sa ma sune cineva sa ma anunte ca imprumutul a fost aprobat si ca am banii in cont, ca am asteptat (si inca astept) mult si bine sa-mi soseasca contractul de 11 pagini acasa, dar… traim in Romania, nu credeam ca totul e perfect, asa ca am trecut cu vederea toate. Toate pana cand a sosit data scadenta, pentru plata ratei…. Si eu nu stiam exact ce trebuie facut. Tot asteptam o tidula acasa cu care sa merg la tanti de la ghiseu si sa achit rata, ca un bun platnic ce ma aflu. Am rezistat cu stoicism 3 zile apoi i-am sunat sa ii intreb ce se intampla si cum pot achita rata. Bine c-am facut-o, dar mai bine mergeam direct la sucursala, nu de alta dar poate aveam parte si de primul meci de box din viata mea!

 

Am dat peste o cucoana care mi-a explicat pe un ton flegmatic, plin de sictir si superioritate, ca si cand te-ai adresa unui retard cu care nu trebuie sa ai niciun pic de rabdare, cum ca eu nu trebuie sa fac nimic, ca banca isi ia de pe card suma aferenta daca sunt bani, si daca nu sunt bani pe card ii depun eu singurica la scadenta etc etc. Am rezistat eroic la primele 2 replici pline de un sarcasm infloritor si total lipsite de bun simt. Apoi, am facut o mica criza. Am tipat putin la tanti care brusc a devenit blanda ca un mielusel si care, deodata, s-a mirat doar ca nu m-a informat nimeni, asa cum de fapt trebuia si si-a cerut scuze. Ah, si mi-a spus sa nu mai astept nenorocitul de contract prin posta, ca nu-l trimite nimeni, trebuie sa vin sa-l ridic personal…

 

Si dupa acest episod, simplu in comparatie cu alte patanii ale altora pe la diverse banci, nu vreau sa mai fac un imprumut niciodata. Oricata nevoie as avea de banii respectivi. Si astept cu nerabdare sa ma deplasez personal la sediul ING, s-o “salut” printre dinti pe tanti de la ghiseu si sa-i explic cum isi ia ea salariul din banii mei!

 

Nu in ultimul rand, desi poate nu ar trebui sa fie asa, aceasta tanti lipsita de bun simt ma face sa-mi schimb total parerea fata de ING BANK. Pe mine, m-au pierdut de client pe viitor, asta e clar.

 

O graviduta cu fata si burta

La 20 de saptamani si 6 zile. acum cu fata si burta mai vizibila, pentru cine vrea sa stie.

 

Scriu pentru altii

De mai bine de o saptamana am un proiect interesant la birou, si anume administrez un alt blog. N-as vrea sa va spun prea multe despre asta,  nu prea imi place sa amestec lucrurile personale cu job-ul meu. Vreau doar sa va spun ca am ajuns la concluzia ca nu e deloc usor sa ai un blog, pe care sa-l tii viu zilnic, cu cel putin 3-4 posturi si poze si filmulete. Cred ca “stresul” vine si din faptul ca e un blog ceva mai corporate si ca ce scriu nu e intotdeauna din inima, ci mereu am grija sa fie cosmetizat si aranajat putin, deh, ca doar iau bani pentru asta, clientul trebuie sa fie multumit. Chiar daca am parte de ajutor din partea altora pentru scrierea textelor, tot nu e foarte usor sa gestionezi totul. imi mananca tot timpul.

 

Si cel mai rau imi pare ca nu am timp sa scriu pe blogul meu, sa vorbesc despre meciuri, fotbal si frenezia din ultima vreme, despre scutece, creme si genti, despre burtici in crestere si altele de acelasi gen… Promit insa ca revin cu poze cu burtica mea si noutati despre cele 2 fetite. Caci da, mai nou cei doi baieti s-au transformat in 2 fetite. Sunt curioasa cum o sa fie la urmatoarea ecografie, sper sa nu se transforme in viermisori….

 

19 saptamani si 4 zile, pe 4 iunie 2008

De ce nu-mi plac revistele pentru femei?

Azi, am constatat cu mirare ca nu-mi plac revistele pentru femei. Nici macar nu stiu daca mi-au placut vreodata. Si nu ma refer la “Libertatea pentru femei”, ci la reviste / publicatii ceva mai stilate.

 

Si nu pricep de ce??! Bijuteriile imi plac la fel de mult ca oricarei femei, cosmeticele la fel, moda, shopping-ul, gentile, pantofii si multe alte nimicuri… si totusi… nu-mi plac revistele care le prezinta, nu vreau sa aflu mai multe despre cele de mai sus sau cel putin nu mai mult decat pot afla dintr-o partida de cumparaturi… as vrea sa cred ca revistele cu pricinta sunt prea “usoare”, prea superficiale pentru mine, insa recunosc cu sinceritate ca nu e chiar asa… si atunci? Care sa fie explicatia?