In weekend am fost la Dunare. Adica astazi sunt un cu totul si cu totul alt om…. Am revazut maretia, am regasit simplitatea, mi-am umplut sufletul de soare si plamanii de aer curat…. M-am relaxat si am rasuflat usurata, ca si cand mi s-a luat o piatra de pe inima.
Dunarea m-a primit in acelasi fel, si parca totusi altfel: n-am mai vazut-o primavara… e mareata… parca mai vie ca oricand si mai colorata. Impune respect. Cel mai puternic sentiment pe care mi l-a inspirat zilele astea.
Si copacii… care sunt proaspat infloriti…. Putini au scapat de mine, eram mai ceva ca o albina printre flori… promit sa revin si cu poze, pacat insa ca ele nu exprima nici jumatate din sentimentul care m-a invaluit o data cu ea, cu Dunarea….
1 response so far ↓
livmore // March 31, 2008 at 6:46 pm |
Hmm… eu am fost la Braila joi si abia asteptam sa vad Dunarea… Dar era o apa linistita, trista chiar.
Pe malul celalalt erau copaci intr-adevar dar plopi, tristi si ei.
Probabil ca “beauty is in the eye of the beholder” iar eu nu eram in dispozitia necesara sa ma bucur de Dunare!