Am ascultat aseara o piesa de teatru radiofonic…. Mizantropul, de Moliere. In rolurile principale, l-am recunoscut cu mare usurinta pe Ion Caramitru… Am fost surprinsa… de cat de familiara si calda era vocea lui, de cat de mult timp a trecut de cand l-am ascultat ultima oara…. sau de cand am fost ultima oara la teatru…
Despre Ion Caramitru se pot spune foarte multe, vorbe mai marete sau nu, insa nu vreau decat sa amintesc de cele bune. Asa mi-l amintesc eu pe dl. Socrate din Liceenii, asa mi-l amintesc si din Hamlet si asa mi-l voi aminti intotdeauna. Cu drag.
Ion Caramitru s-a nascut la 9 martie 1942, la Bucuresti si a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “I. L. Caragiale”, in 1964. A jucat in nenumarate pise de teatru, in nenumarata eproductii cinematografice, amintesc cateva mai jos:
Cateva roluri in teatru:
Hamlet – 1963, Steaua fara nume – 1964, Eminescu – 1964, Sa nu te joci cu dragostea – 1964, Vicarul- 1965, Un tramvai numit dorinta – 1965, Moartea lui Danton – 1966, Procesul – 1967, Romeo si Julieta – 1967, – Iulius Cezar de William Shakespeare, regia Andrei Serban, Teatrul Bulandra – 1968, Macbeth – 1968, Photo Finish – 1969, Leonce si Lena – 1970, Mincinosul de Carlo Goldoni – 1971, A douasprezecea noapte – 1973, Vicarul – 1972, Elisabeta I – 1974, Azilul de noapte – 1975, Raceala -1977, Furtuna – 1978, Pericle – 1981, Uriasii muntilor – 1987, Teatrul comic – 1992, Antigona – 1993
Cateva roluri in film:
Adam si Paul – 2004, Amen – 2002, Misiune Imposibila – 1996, Deep Secrets – 1996, Two Deaths -1995, Citizen X – 1995, An Exchange of Fire – 1993, A Question of Guilt – 1993, Kafka – 1991, Jute City – 1991, Extemporal la dirigenţie – 1987, Liceenii – 1987, Declaraţie de dragoste – 1985, Intunecare – 1985, Promisiuni – 1985, Ca-n filme – 1983, Castelul din Carpaţi – 1981, Iata femeia pe care o iubesc – 1981, Stefan Luchian – 1981, Ancheta – 1980, Bietul Ioanide – 1979, Ecaterina Teodoroiu – 1979, Inainte de tacere -1979, Iarba verde de acasa – 1978, Intre oglinzi paralele – 1978, Impuscaturi sub clar de luna – 1977, Casa de la miezul noptii – 1976, Instanta amana pronuntarea – 1976, Marele singuratic – 1976, Diminetile unui baiat cuminte – 1966, Padurea spanzurailor – 1964.
A fost ministrul Culturii intre anii 1997-2000 si director al Teatrului Bulandra intre 1990-1993. Este presedinte al UNITER din 1990, iar in prezent este directorul Teatrului National din Bucuresti.
A participat la revolutia romana din 1989, fiind printre cei care au cucerit Televiziunea Romana in 22 decembrie 1989. Alaturi de Mircea Dinescu a anuntat la televiziune caderea regimului Ceausescu.
A fost membru in Consiliul Frontului Salvarii Nationale (figurand pe lista membrilor initiali anuntati la TVR de Ion Iliescu), apoi in Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, unde a ocupat functia de vicepresedinte. S-a plasat mai apoi in opozitie cu fostul presedinte Ion Iliescu. Este vicepresedinte al Asociatiei revolutionarilor fara privilegii.
Decoratii:
Ofiter de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (decorat in 1995 de catre Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii si Irlandei de Nord) si Cavaler al Ordinului Literelor si Artelor (Franta 1997).
“Am avut noroc de profesori foarte buni, am avut ochi si, lucid, pentru a fura meserie de la marii artişti pe care i-am vazut cand eram mai tanar, mi-am stapanit fiinta, ca sa zic asa, si m-am antrenat tot timpul pentru acest joc. Vedeti, spre deosebire de instrumentisti, care canta la pian sau la vioara, sa zicem, noi cantam la noi insine, noi suntem si instrumentul si interpretul. In acest caz fiinta ta trebuie sa fie ingrijita pentru a canta. Mi-am schimbat viata dupa acest model”.
