Cateodata e bine sa taci…. Si sa asculti… alteori e bine sa te ridici si sa-ti aperi punctul de vedere. Sa ripostezi. De cele mai multe ori insa e bine sa fii intelept… sa sleep on it…. Poate dupa un moment de ragaz, vei vedea lucurile intr-o alta lumina. Dar niciodata sa nu acuzi… sa nu judeci. Sa nu cresti frustrari absurde si nerealiste…. In tine sau in altii… Sa spui verde in fata, chiar daca mai apoi consideri ca ai gresit, dar sa spui…..
Dar oare cand? Oare cand e mai bine sa taci si cand e mai bine sa tipi? Cand e mai bine sa speri si cand e mai bine doar sa lasi lucrurile sa se miste de la sine…. Si cum le poti impaca pe toate astfel incat sa eviti marele risc: dezamagirea….?
Oare chiar imi trebuie o viata ca sa le stiu pe toate? Si ce am sa fac cu ele dupa? La ce folos sa le aflu, dupa o viata….? Pentru cine sa le mai stiu cand oricum nu va avea cine sa le inteleaga….?!
Sper doar sa invat din greseli. Experienta imi arata insa ca nu prea e asa. Caci inca sper si inca am incredere, desi pe zi ce trece mi se pare ca eforturile sunt degeaba….
