La revedere, tabara draga….

Cat lipsesc, sa imi lasati un gand,

Si cand ma intorc, am sa va raspund…

Disclaimer

Daca nu mai scriu atat de des, este pentru ca nu am timp…. Sa respir, sa mananc, sa dorm, sa ma gandesc la lucrurile dragi sau si mai grav, la persoanele dragi…. Daca ma trezesti in miez de noapte si ma intrebi ce materiale am in productie pentru proximul eveniment, ce modificari am facut ultima oara pe ele sau cand e ziua de nastere a clientului, voi sti cu siguranta. Uit in schimb sa-mi amintesc ca trebuie sa cumpar paine…. Sau altele, mai grave… sau mai importante.

Nu simt cum trece timpul pe langa mine. Imi amintesc vag doar de momentele in care ma bag in pat sau de cele in care ma urnesc cu greutate din pat. Nu stiu cand e frumos si soare afara, nu stiu daca ploua sau ninge decat daca mi se intampla sa fiu in drum spre munca. Nu-mi amintesc ultima zi cand am plecat pe lumina de la birou… nu-mi amintesc cand am vazut ultima oara un film de la cap la coada, nu mai stiu cand am fost ultima oara in oras… Cred ca sunt cel mai bun model pentru companie si client. Sunt ca un robotel, gata mereu de apel, inradacinat in treburi de rutina si adesea monotone. Stiu foarte bine care sunt procedurile… dar sunt mereu aceleasi! Stiu foarte bine care sunt pasii, ce template trebuie folosit si ce raportare la fiecare final de proiect… dar m-am plictisit… imi place ce fac, dar, cumva, ce fac se repeta. Ideile frumoase se lovesc de usile inchise ale sistemului, rezultand proiecte pe banda rulanta…

Promit insa sa ma schimb. Promit ca e doar o perioada. Promit ca e doar ceva trecator. Si va anunt ca deja sunt schimbari fata de anul trecut… astept doar un semn si toate astea nu vor mai conta…

E doar o zi

Astazi simt ca as vrea sa iau o pauza…. Simt ca vreau sa trag aer in piept cu putere. Un aer rece si curat. Simt ca vreau sa alerg. Sa alerg pana cad fara suflare. Azi simt ca vreau sa ma imbat… de mirosul unei frezii. Simt ca vreau sa ascult linistea, sa merg mult pe jos, sa nu privesc la televizor, sa nu citesc niciun ziar… as citi totusi o carte buna… sau as merge la o piesa de teatru…. Vreau sa-mi revad prietenii dragi….azi am o stare speciala, am nevoie de siguranta mai mult decat oricand, am nevoie sa fac lucruri bune si lucruri sanatoase, vreau sa mananc un mar verde… vreau sa las in urma tot ce e rau in jurul meu, sa plec si sa nu ma uit inapoi nicicand… azi vreau sa ma plictisesc…. vreau sa treaca timpul greu…. vreau sa merg in parc si sa vad lisitele… vreau sa pescuiesc…. vreau sa culeg flori… vreau sa urc un munte…. sau macar un deal… vreau sa fac tot ce nu pot sa fac de fapt…. si-am sa inchei probabil ziua fara sa fac niciunul din lucrurile de mai sus.  

Gala K1 de la Budapesta si cel mai rapid KO!

Super a fost Gala K1 cea de la Budapesta, nu-mi pare rau ca mi-am pierdut ore bune din noapte, ma bucur pentru Catalin, sper sa faca fata cu brio si la Amsterdam in vara.  

Imi pare rau ca n-am vazut un KO de la Catalin, el impunandu-se doar la puncte, dupa o runda suplimentara, cu emotii crescande dar cu final fericit. Am vazut in schimb cel mai rapid KO de pana acum, in numai 13 secunde, chiar in primul meci al Galei! Bosniacul Dzenan Poturak vs. Tibor Nagy, care a pierdut chiar in fata fanilor sai.

Marele singuratic…

Am ascultat aseara o piesa de teatru radiofonic…. Mizantropul, de Moliere. In rolurile principale, l-am recunoscut cu mare usurinta pe Ion Caramitru… Am fost surprinsa… de cat de familiara si calda era vocea lui, de cat de mult timp a trecut de cand l-am ascultat ultima oara…. sau de cand am fost ultima oara la teatru…

  

Despre Ion Caramitru se pot spune foarte multe, vorbe mai marete sau nu, insa nu vreau decat sa amintesc de cele bune. Asa mi-l amintesc eu pe dl. Socrate din Liceenii, asa mi-l amintesc si din Hamlet si asa mi-l voi aminti intotdeauna. Cu drag. 

Ion Caramitru s-a nascut la 9 martie 1942, la Bucuresti si a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “I. L. Caragiale”, in 1964. A jucat in nenumarate pise de teatru, in nenumarata eproductii cinematografice, amintesc cateva mai jos: 

Cateva roluri in teatru: 

Hamlet – 1963, Steaua fara nume – 1964, Eminescu – 1964, Sa nu te joci cu dragostea – 1964, Vicarul-  1965, Un tramvai numit dorinta – 1965, Moartea lui Danton – 1966, Procesul – 1967, Romeo si Julieta – 1967, – Iulius Cezar de William Shakespeare, regia Andrei Serban, Teatrul Bulandra – 1968, Macbeth – 1968, Photo Finish – 1969, Leonce si Lena – 1970, Mincinosul de Carlo Goldoni – 1971, A douasprezecea noapte – 1973, Vicarul – 1972, Elisabeta I – 1974, Azilul de noapte – 1975, Raceala -1977, Furtuna – 1978, Pericle – 1981, Uriasii muntilor – 1987, Teatrul comic – 1992, Antigona – 1993 

Cateva roluri in film: 

Adam si Paul – 2004, Amen – 2002, Misiune Imposibila – 1996, Deep Secrets – 1996, Two Deaths -1995, Citizen X – 1995, An Exchange of Fire – 1993, A Question of Guilt – 1993, Kafka – 1991, Jute City – 1991, Extemporal la dirigenţie – 1987, Liceenii – 1987, Declaraţie de dragoste – 1985, Intunecare – 1985, Promisiuni – 1985, Ca-n filme – 1983,         Castelul din Carpaţi – 1981, Iata femeia pe care o iubesc – 1981, Stefan Luchian – 1981, Ancheta – 1980, Bietul Ioanide – 1979, Ecaterina Teodoroiu – 1979, Inainte de tacere -1979, Iarba verde de acasa – 1978, Intre oglinzi paralele – 1978, Impuscaturi sub clar de luna – 1977, Casa de la miezul noptii – 1976, Instanta amana pronuntarea – 1976, Marele singuratic – 1976, Diminetile unui baiat cuminte – 1966, Padurea spanzurailor – 1964. 

A fost ministrul Culturii intre anii 1997-2000 si director al Teatrului Bulandra intre 1990-1993. Este presedinte al UNITER din 1990, iar in prezent este directorul Teatrului National din Bucuresti. 

A participat la revolutia romana din 1989, fiind printre cei care au cucerit Televiziunea Romana in 22 decembrie 1989. Alaturi de Mircea Dinescu a anuntat la televiziune caderea regimului Ceausescu. 

A fost membru in Consiliul Frontului Salvarii Nationale (figurand pe lista membrilor initiali anuntati la TVR de Ion Iliescu), apoi in Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, unde a ocupat functia de vicepresedinte. S-a plasat mai apoi in opozitie cu fostul presedinte Ion Iliescu. Este vicepresedinte al Asociatiei revolutionarilor fara privilegii. 

Decoratii: 

Ofiter de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (decorat in 1995 de catre Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii si Irlandei de Nord) si Cavaler al Ordinului Literelor si Artelor (Franta 1997). 

“Am avut noroc de profesori foarte buni, am avut ochi si, lucid, pentru a fura meserie de la marii artişti pe care i-am vazut cand eram mai tanar, mi-am stapanit fiinta, ca sa zic asa, si m-am antrenat tot timpul pentru acest joc. Vedeti, spre deosebire de instrumentisti, care canta la pian sau la vioara, sa zicem, noi cantam la noi insine, noi suntem si instrumentul si interpretul. In acest caz fiinta ta trebuie sa fie ingrijita pentru a canta. Mi-am schimbat viata dupa acest model”.

Dilema momentului potrivit

Cateodata e bine sa taci…. Si sa asculti… alteori e bine sa te ridici si sa-ti aperi punctul de vedere. Sa ripostezi. De cele mai multe ori insa e bine sa fii intelept… sa sleep on it…. Poate dupa un moment de ragaz, vei vedea lucurile intr-o alta lumina. Dar niciodata sa nu acuzi… sa nu judeci. Sa nu cresti frustrari absurde si nerealiste…. In tine sau in altii… Sa spui verde in fata, chiar daca mai apoi consideri ca ai gresit, dar sa spui…..  

Dar oare cand? Oare cand e mai bine sa taci si cand e mai bine sa tipi? Cand e mai bine sa speri si cand e mai bine doar sa lasi lucrurile sa se miste de la sine…. Si cum le poti impaca pe toate astfel incat sa eviti marele risc: dezamagirea….?  

Oare chiar imi trebuie o viata ca sa le stiu pe toate? Si ce am sa fac cu ele dupa? La ce folos sa le aflu, dupa o viata….? Pentru cine sa le mai stiu cand oricum nu va avea cine sa le inteleaga….?! 

Sper doar sa invat din greseli. Experienta imi arata insa ca nu prea e asa. Caci inca sper si inca am incredere, desi pe zi ce trece mi se pare ca eforturile sunt degeaba….

Optimist sau pesimist?

Am dat azi peste un citat deosebit de interesant, cel putin din punctul meu de vedere. Jack PENN zice asa: Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate. 

Ei bine, nu, nu si nu!! Toata viata m-am luptat cu dilema asta: cum e mai bine, sa iti faci sperante si apoi sa dai cu capu’ de prag? Sau sa fii mai rezervat, si daca te loveste, asta e, macar stiati la ce sa te astepti? 

Ei bine, din pacate sau din fericire, eu optez pentru varianta pesimistului…. prefer sa nu-mi fac niciun fel de sperante, pentru ca mai apoi sa fiu dezamagita. Prefer sa stau linistita si sa ma bucur cand am cu adevarat de ce sa ma bucur…. totusi, cel mai bine ar fi sa nu exageram, nici cu optimismul si nici cu pesimismul. 

Voi cum sunteti, pesimisti, optimisti, cu picioarele pe pamant sau cu capul in nori?

Blogul unui CEO

Citeam azi un articol aici despre bloguri, in special despre cele profesionale/corporate. Mai exact, articolul evidentiaza avantajele sau dezavantajele unui blog de CEO. 

Sincer, cred ca pentru un CEO ar fi foarte util un blog, insa ar fi cu mult mai greu de gestionat decat pentru, sa zicem, un blogger normal… e mult mai greu sa te deschizi (si conteaza foarte mult cum o faci) in fata angajatilor, a partenerilor de afaceri etc si greutatea de a-ti gestiona propria imagine poate fi cu mult mai mare. Plus ca, daca tot esti CEO, esti clar un om suficient de ocupat incat sa nu iti arda de blogging, chiar daca e al propriei companii si iti poate aduce avantaje nete. Si atunci ce faci? Cum citeam si in articol, angajezi un specialist, un PR-ist de pilda (iar pentru cei care cred ca PR-isti nu fac altceva decat sa trimita cate un comunicat de presa, ei bine iata, va dau un contra-argument pe aceasta cale!), PR care sa se ocupe de blogul tau. 

In fine, un articol destul de interesant, pe care vi-l recomand cu caldura. 

Din articol: 

Practic, blogul CEO reprezinta un canal de comunicare eficient prin care conducerea transmite informatii esentiale atat in interriorul, cat si in exteriorul companiei, pastrand pe tot parcursul ei „suportul” bussines care caracterizeaza comunicarea.  

In acelasi timp, prin intermediul comentariilor se ia „pulsul” celor care sunt implicati in companie sau cu care firma colaboreaza. CEO-ul poate facilita discutiile, aducand in prim plan anumite idei pe care angajatii sau partenerii de afaceri sa le preia, sa le analizele si, in cele din urma, sa le puna in aplicatie.

Doi in pat

„Doi in pat” este o laudabila initiativa a jurnalistului Cristian Sutu, aparuta in urma unui interviu acordat recent de Ministrului Sanatatii pentru BBC. Cristian vrea sa ii faca un cadou inedit dlui. Nicolaescu si anume un album foto cu si despre situatia din spitalele romanesti… Facem unul digital Cristian, ca sa incapa cat mai multe poze? 

De la ce a pornit insa totul? De la declaratia ministrului Nicolaescu, conform caruia in Romania pacientii nu stau cate doi in pat decat in cazuri rare de exceptii… mai mult decat atat, ministrul il acuza pe cel care ii lua interviu de tendentiozitate…. Vedeti aici mai multe detalii, inclusiv parti din interviu si reactia lui Cristian. 

Asadar, va sfatuiesc, desi nu va doresc, daca mai ajungeti prin spitale sa faceti poze. Din pacate stim cu totii ce realitate vor infatisa, insa poate vom putea schimba ceva…. Pe blog la Cristian gasiti si adresa de e-mail unde puteti trimite pozele.  

O recomandare pe saptamana – azi: Sweeney Todd

Preambul 

M-am hotarat sa deschid un nou serial pe blog, poate ca nu v-am spus dar in general imi plac serialele foarte mult. Prin urmare, cam o data pe saptamana, am sa va fac o recomandare… in materie de film, muzica, teatru, carti etc.  

Azi m-am oprit la film, la unul pe care inca nu l-am vazut dar am auzit numai lucruri bune despre el. Este vorba de Sweeney Todd: Barbierul diabolic din Fleet Street, (Sweeney Todd: the Demon Barber of Fleet Street).

  

Anul de viata: 2007.

Premiera pe piata romaneasca: 1 februarie.

Din distributie: Johnny Deep, Helena Bonham Carter, Alan Rickman, Timothy Spall si Sacha Baron Cohen

O productie Parkes/MacDonald si Zanuck Company

Distribuit de: Warner Bros. Pictures si DreamWorks Pictures

Regizor: Tim Burton

Scenariul : John Logan

Muzica si texte: Stephen Sonheim 

Un thriller dramatic, 2 povesti de dragoste, cu alte cuvinte o alta abordare, cu mult mai originala, a muzicalului creat de Stephen Sondheim. 

Johnny Depp joaca rolul lui Benjamin Barker, un om nevinovat care a facut inchisoare timp de 15 ani, undeva peste mari si tari. El scapa din inchisoare si se intoarce la Londra ca sa se razbune… Ea, Helena Bonham Carter, o interpreteaza pe complicea devotata, doamna Nellie Lovett. 

Prezentandu-se sub numele de Sweeney Todd, Barker se reintoarce la fosta sa frizerie, aflata la etaj, deasupra placintariei d-nei Lovett, pentru a-l urmari pe judecatorul Turpin care, cu ajutorul unui complice (evident ticalosJ), il trimisese la inchisoare sub acuzatii false, pentru a-i lua sotia si fiica… Barker descopera ca Turpin ii face acum avansuri fiicei lui…. 

Mai multe daca vedeti filmul, ceea ce va recomand cu caldura sau in sinopsisul pe cinemagia.ro