Ce-mi place si ce nu-mi place luni dimineata

Ziua de luni incepe pentru mine aproape ca in fiecare zi, cu digerat presa online si verificat mailurile de peste weekend. Trec apoi la cele cateva bloguri preferate ale mele, unde zabovesc mai mult decat in oricare alta zi. Asta pentru ca, ei, posesorii de bloguri preferati mie, scriu de regula si in weekend. (cred ca trebuie sa invat ceva si din asta)… si atunci am mai multe de citit, mai multe de vazut, mai multe de aflat.

 

Imi place sa citesc posturi “de peste weekend”.

 

Imi place sa incep ziua mai lent (consider ca am o saptamana intreaga in care sa ma tot agit, asa ca ziua de luni poate sa inceapa mai usor).

 

Imi place sa savurez stirile sportive si comentariile de rigoare de sfarsit de etapa. (asta pentru ca n-am timp mereu sa vad toate meciurile etapei).

 

Imi place sa plec devreme acasa si sa nu fac nimic deosebit cand ajung.

 

Nu-mi plac intalnirile de inceput de saptamana, cele interne mai ales, in care “cei mai si cei mai manageri” pun la punct saptamana ce o au inainte.

 

Nu-mi plac rapoartele si raportarile de inceput de saptamana.

 

Nu-mi place sa-mi sune telefonul (cel de serviciu, evident) inca de la ora 10.00 dimineata.

 

Nu-mi place ca nu pot pleca niciodata mai devreme din agentie asa cum imi doresc.

 

Nu-mi plac cei care se plang ca trebuie sa inceapa o noua saptamana de munca sau de scoala sau de ceva, in loc sa trateze ziua de luni ca ultima a unui weekend prelungit.

 

Cam atat, restul le las pe marti….

 

Ah, si azi, in mod deosebit, nu-mi place ca nu pot face niciunul din lucrurile de mai sus si nici ca ziua mea nu a inceput la fel ca toate celelalte… e o zi nebuna, intocmai ca saptamana ce a trecut si intocmai ca saptamana ce urmeaza.